Dialog

Stau aşezat pe un scaun cu tapiţerie albastră,
Port blugi suri găuriţi şi o cămaşă în carouri,
Scriu aceste rânduri în Notepad, că nu-mi place Wordu.
Sunt student, am 75 de kile.

Tu, omul care citeşti ce am scris,
Deja ştii mai multe despre mine decât eu despre tine.
Pot doar să presupun..că probabil ţii mâna dreaptă pe mouse,
Şi priveşti încordat(ă) la ecran..Mai mult nimic...


Ieri priveam un film.
Despre un detectiv care trebuia
să găsească soţul dispărut al unei femei.

În timpul scenei când detectivul şi soţia celui dispărut
discutau şi beau bere la o masă,
S-a intamplat ceva..
Poate o să mă crezi nebun, dar..

Cei doi din film au inceput să privească spre obiectiv,
Nimic de mirare,.. până când au trecut vreo 20 de minute
de când bărbatul şi femeia tot priveau de parcă analizau ceva cu atenţie..
A mai trecut ceva timp şi cei din film continuau să privească,
după cum mi-am dat seama atunci,
Să privească spre mine!
Probabil că ei mă vedeau la fel cum şi eu pe ei
prin sticla ecranului.
Am incremenit, nu puteam mişca un deget.
Apoi bărbatul a spus, văzându-mă speriat,
"Pur şi simplu vrem să ştim."
Mai departe nu ţin minte ce a fost..

Mi-aduc aminte doar
Cum m-am trezit de la sunetul deşteptătorului,
Şi a inceput să mă doară capul când m-am sculat din pat..

Nu vreau să cred că totul a fost doar un vis,
Dar nu contează..
Ce vreau să-ţi spun, omule care mă citeşti acum..
Să nu te sperii
Dacă vei vedea, dacă vei simţi
Cum eu te privesc şi te urmăresc,
Cum mă holbez la tine fără să clipesc un ochi..
Să nu te sperii, căci
"Pur şi simplu vreau să ştiu".