Privirea spre cer
rădăcinile-mi taie
şi uşor mă desprind
de la pamânt.
Crengile mele
sunt aripi acum
de culoarea albului nor
prin care zbor.
Cerul nu are
nici-o capcană
care vrea să mă prefacă
iar in copac,
aşa că zbor acolo
unde vreau eu,
cânt cântecul meu,
sunt liber mereu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu