Nu mi-a mai fost aşa de greu să inghit,
de doua zile mi-e greu să inghit,
flegma uscată şi rece,
fumul de ţigară e mereu în plămâni,
răcesc, şi vara tot.
Când o să vii?
eu am cireşe, să vii să le mâncăm
sau să ne plimbăm prin pădure la răcoare.
Când o să vii?
Nu ştiu, nu ştii...
Un comentariu:
Mi-au placut mult de tot toate versurile.Sint fascinata!M-ai impersionat profund.Traiesc o iluviune de emotii.M-ai facut sa zimbesc=)De fapt, tu faci asta tot timpul.Imi par versurile sensibile,dar invelite in coaja de nuca.Un fel de "antiteza a vietii".Mi-a fluturat un gind prin minte acum:Poate sint in viata asta lucruri si oameni care imi pot reintoarce demult adormitul gust al vietii...?Poate e timpul sa cobor din mansarda cutia cu vechituri si sa rascolesc prin ea ca sa scot amintirile dulci din cealalta viata a mea,cind eram un om intreg si fericit.Multumesc pentru gindurile si sentimentele pe care le-ai trezit in mine.Multumesc ca existi.De-ar fi oameni asa ca tine in viata mea...iti doresc sa mai scrii,eu abia astept sa mai citesc creatii noi,strigate din sufletul tau=)
Trimiteți un comentariu